class="post-template-default single single-post postid-289 single-format-standard"

BISERICA “SF. NICOLAE” – PONOARELE

Biserica de lemn din Ponoarele (cunoscută și sub numele de Bisericuţa de sub Stei) poartă hramul Sfântului Nicolae (6 decembrie) și este un obiectiv turistic religios de marcă din Ponoarele, declarat monument istoric în 2010.

După amplasarea ei, este cunoscută sub numele de Bisericuța de sub Stei, datorită faptului că se afla chiar sub Steiul Ponorii, o coastă abruptă și golașă care străjuiește satul în partea de sud arătând că aici s-a produs o ruptură și terenul s-a prabușit deasupra unor nevăzute galerii.
Biserica a fost ridicată și sfințită în 1851 pe ruinele unei alte biserici.

După Catagrafia din 1840, biserica veche a fost ridicată în 1695 de Parvu Buce, Radu Raduica, Ilas Curuiuc și Milos Crăciunescu. După Radu Crețeanu, conform inscripției săpate pe tocul ușii de la intrare, anul construcției este 1763. O altă dată, inscripționată pe ușile împărătești, este 1880. Controversele legate de anul construirii ei sunt explicate prin faptul că Biserica cunoaște în existența ei mai multe reconstrucții din temelii. Conform legendei, bisericuța este înălțată în situl unde în secolul al XIV-lea, călugărul Nicodim a vrut să înalțe actuala mănăstire de la Tismana.

Biserica este contruită din lemn de stejar, tip navă cu turla clopotniță. Pridvorul este sprijinit pe stâlpi de lemn legați între ei în arce frânte.
Cea mai veche icoană din biserică se află în pronaos și reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul ținând în mână o cupă și sub ea un papirus pe care s-a scris: „Pocății-vă că s-a apropiat împărția cerurilor.1762. Reparată în 1879.” Este singura icoană din secolul al XVIII-lea ce se mai păstrează în Mehedinți, majoritatea fiind repictate.