class="post-template-default single single-post postid-269 single-format-standard"

MĂNĂSTIREA VODIȚA

1 (6) Mănăstirea Vodița, situată la 15 km vest de Drobeta Turnu Severin, pe valea cu același nume, constituie una dintre cele mai vechi ctitorii voievodale ale țării. Ea a fost ridicată în perioada 1370-1375 de călugărul Nicodim (venit din Serbia, ctitor și al altor mănăstiri românești – Tismana, Crivelnic și poate altele, organizatorul vieții monastice în Țara Românească), cu cheltuiala voievodului Țării Românești, Vladislav I.

De la început, Vodița a fost durată ca un avanpost al creștinismului ortodox în această zonă și un centru de iradiere spirituală pentru toate ținuturile din apropiere locuite de români. Conștienți de importanța excepțională pe care acest sfânt lăcaș urma s-o exercite în zonă, Vladislav I și urmașii săi au înzestrat-o cu bogate danii de sate și venituri. Fiind așezată însă într-un loc strategic, la cumpăna dintre imperii, mănastirea nu a fost scutită de vicisitudinile istoriei, de atacurile și prădăciunile năvălitorilor. Din această cauză, după numai un veac de existență, prima biserică a fost părăsită și s-a dărâmat. Pe locul ei, la începutul secolului al XV-lea a fost construită o altă biserică, ale cărei ruine se păstrează și astăzi. A fost ridicată de domnul Țării Românești, Vladislav Vlaicu între anii 1370-1375. De la întemeierea ei, Mănăstirea Vodița a fost înzestrată de domni cu pământuri și sate, bucurându-se de donații consistente în bani sau hrană, cărți sau odoare bisericești. Ca tip arhitectonic, biserica Mănăstirii Vodița va constitui prototipul clasic al bisericilor ctitorite în Țara Românească: plan treflat (triconc) cu un pronaos dreptunghiular urmat, de o navă cu două abside laterale. Urmează altarul și el cu absidă.

Viața mănăstirii nu a fost liniștită, pentru că însăși zona Porților de Fier era o zonă importantă strategic, unde interese militare, economice și politice ale Ungariei, ale Țării Românești, țaratelor bulgare ca și ale despotelor sârbești, au creat o permanentă stare de conflict. După anul 1500 viața monahală dispare, reluată fiind în anul 1996 sub oblăduirea starețului Nicodim Nicolăescu, astăzi episcop al Severinului și Strehaiei.

Din punct de vedere arheologic ruinele bisericii mănăstirii Vodița au fost cercetate între cele două războaie mondiale, constâtandu-se existența a două faze de construcție, Vodița I și Vodița II, ca și a unui zid de apărare ridicat spre apa Vodiței. Câteva elemente de arhitectură, ca și ceramica, provenite din aceste cercetări se află în colecțiile Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin.