class="post-template-default single single-post postid-413 single-format-standard"

PARCUL NATURAL PORŢILE DE FIER

Parcul Natural Porţile de Fier este o arie protejată, un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile păstrări nealterate a tradiţiilor, iar calitatea vieţii comunităţilor să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, desfășurate în armonie cu natura.

Parcul Natural Porțile de Fier este situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării, între localitățile Buziaș și Gura Văii. În perimetrul său intră și prelungirile sudice ale Munţilor Banatului (Locvei și Amăjului) şi Munţilor  Mehedinţi, precum şi o parte din podişul Mehedinţi şi fâşia de lac ce aparţine tertoriului naţional.

În anul 1998, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului a emis Ordinul prin care se declară Parcul Natural Porţile de Fier în zona Porţilor de Fier ale Dunării din judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi cu o suprafaţă de 115 655, 85 ha.

Prin patrimoniul natural şi cel etno-cultural pe care îl deţine, acest spaţiu oferă posibilitatea dezvoltării tuturor formelor de turism. Astfel, zona reprezintă un punct de interes pentru turismul ştiinţific, cultural, ecumenic sau monastic, turismul de odihnă şi recrere, turismul rural, ecoturismul, etc.

Turismul științific a apărut ca rezultat al descoperirii pe teritoriul mai multor localităţi din regiune, pe ambele maluri ale Defileului Dunării a numeroase situri cu structuri geologice sau cu fauna fosilă care au trezit interesul geologilor şi paleontologilor, elemente vii de floră şi faună endemică sau rară care au intrat în sfera de atenţie a botaniştilor, entomologilor, zoologilor, urme de locuire preistorică, antică sau feudală ceea ce a atras în zonă istorici şi arheologi.

Turismul cultural se realizează prin vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, monumente, edificii religioase, muzee etnografice şi de obiective de tehnică populară), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale (spectacole folclorice de muzică, dans, sărbători tradiţionale, expoziţii). Şi această formă de turism se adresează unui public avizat şi reprezintă o formă modernă de a petrece vacanţa. Această formă de turism poate fi practicată în PNPF de alungul malului Dunării. Astfel pot fi vizitate obiectivele arheologice din perioada antică (cetăţile dacice de la Divici şi Stânca Liubcova, Castrul roman şi piciorul Podului lui Apolodor), evul mediu (ruinele cetăţilor Sf. Ladislau, Drencova, Tricule) şi istoria modernă (Peştera Veterani, Complexul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I). Teritoriul la care facem referire deţine şi monumente importante pentru identitatea naţională a românilor(Tabula Traiana, bustul regelui Decebal).

Turismul ecumenic sau monastic a apărut încă din evul mediu şi s-a dezvoltat foarte puternic în timpurile moderne. Pelerinajul a condus la construirea de drumuri şi aşezări, a făcut să înflorească comerţul şi industriile, a popularizat aspectele culturale ale acestora. După 1989, odată cu redobândirea libertăţii de credinţă, şi în zonă s-a manifestat o creştere a interesului pentru spiritualitatea religioasă materializată prin vizitarea unor aşezăminte ca Mănăstirea Sf. Ana, Mănăstirea Vodiţa, Catedrala Catolică din Orsova, etc.

Turismul de odihnă şi recrere. Cadrul natural al zonei oferă condiţii propice pentru dezvoltarea acestei forme de turism, cu atât mai mult cu cât aceasta fomă de turism este şi cea mai puţin costisitoare, adresându-se, practic tuturor categoriilor de turişti, indiferent de preocupări, pregătire, vârstă, religie sau mărime a portofelului. În funcţie de modalitatea de practicare, caracteristice acestei forme de turism, sunt drumeţia şi turismul balnear.

Cel mai spectaculos peisaj de pe întreg cursul Dunării este acela al Cazanelor Mari şi Cazanelor Mici.

Turismul rural se defineşte prin petrecerea vacanţei în spațiul rural. Acestă formă de turism este motivată de dorinţa de întoarcere la natură, la viaţa şi obiceiurile tradiţionale şi presupune şederea în gospodăria ţărănească (fermă sau pensiune agroturistică) sau într-o pensiune. Pentru a fi favorabile agroturismului, localităţile rurale trebuie să fie situate într-un mediu fără factori poluanţi, deţinătoare a unor valori etnofolclorice, culturale şi tradiţii săteşti, cu un bogat trecut istoric sau a altor resurse turistice care permit realizarea unor oferte diversificate şi personalizate.

Eco-turismul reprezintă vizitarea unei zone relativ neafectate de activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populatiei locale.

Birdwatching-ul este o formă de turism care se adresează celor pasionaţi de fotografierea şi urmărirea comportamentului hrănirii, cuibăriri şi zborului speciilor de păsări. Birdwatching-ul poate fi practicat fie din amenajări speciale cum ar fi turnurile sau observatoarele de păsări, fie direct, în habitatele caracteristice, fără amenajări speciale. Aceasă formă de turism poate fi practicată în zonele umede din parcurile de pe cele două maluri ale Dunării, unde există şi două observatoare de păsări amenajate în acest sens.

Silvo-turismul este practicat având ca bază cabanele şi cantoanele silvice special amenajate în acest sens şi se poate deşfăşura în siguranţă sub îndrumarea personalului de teren al ocoalelor silvicesau a agenţilor de teren de la parcurile naturale şi naționale coordonate de Regia Naşională a Pădurilor- Romsilva. Silvoturismul are ca forme înrudite turismul cinegetic şi pescuitul sportiv.

Speo-turismul este una dintre formele de turism care poate valorifica potenţialul geologic, speofaunistic, speopeisagistic al acetei zone. Cele mai cunoscute şi vizitate peşteri sunt:Punicova, Gaura cu Muscă, Peştera cu Apă din Valea Polevii, Zamoniţa, Veterani, fiecare dintre acestea având propriile legende despre animale fantastice, haiduci sau bătălii între cei care au stăpânit aceste meleaguri.

Ciclo-turismul este o formă tot mai răspândită de turism activ şi care poate aduce mari beneficii cu minime eforturi de investiţii, fiind totodată o activitate cu impact redus asupra mediului înconjurător.

Mountaine-bike este o formă de turism sportiv înrudit cu cicloturismul dar care este aplicată pe trasee speciale, de munte, cu biciclete echipate corespunzător. În parcurile de pe malurile Dunării această formă de turism sportiv poate fi practicată deja pe mai multe trasee.

Turismul nautic este una dintre formele de turism cu cel mai mare impact, datorită existenţei lacului de acumulare Porţile de Fier I, lac care permite desfăşurarea tuturor formelor de turism sportive şi de agrement.