class="post-template-default single single-post postid-498 single-format-standard"

TRASEUL ECOTURISTIC CIOACA CREMENEASCĂ – RUDINA

Accesul se face de pe drumul naţional DN 57, la 6 km din Dubova spre Sviniţa, traseul turistic pleacă de pe un drum vechi forestier ce urcă pe Cioaca Cremenească , amonte de valea Plaviseviţa;

Lungimea traseului este de aproximativ 8,2 km, timp mediu de parcurgere cca 4 ore.

Este un traseu turistic cu un grad mediu de dificultate ce necesită o pregătire fizică deosebită, deoarece este totuşi un traseu lung în raport cu distanţa şi timpul de parcurgere al acestuia. Este marcat cu un triunghi echilateral roşu cu margine albă, pe arbori şi pe pietre din imediata apropiere a potecii, la o distanţă vizibilă între 50 şi 100 metri, pe porţiunile ce le traversează prin pădure sau zonele limitrofe acestuia.

Traseul Cioaca Cremeneasca-Rudina este jumătate conectat cu traseul ecoturistic Valea Liubotina-Rudina. Punctul culminant şi în acelaşi timp comun celor două trasee ecoturistice este Rudina, un excelent punct de belvedere pentru plaiurile româneşti şi sârbeşti.

Pe traseul Cioaca Cremeneasca-Rudina sunt conservate casele bicelulare, un tip de casă vechi, specific Defileului Porţile de Fier. Acest tip de casă bicelular s-a conservat într-un număr redus numai la sălaşe.În casa bicelulară, se găseşte întotdeauna o încăpere cu vatră şi coş deschis, o „cuină”, constituind prima încăpere la intrare în locuinţă; aceasta este fără fereastră, se aeriseşte numai prin uşă şi prin curenţii de aer antrenaţi pe coşul larg. Ea răspunde unor multiple nevoi nediferenţiate: are funcţie de cămară (lada cu făină, butoiul cu varză, ciubărul cu brânză); coşul serveşte la afumat carnea de porc, care se păstrează adesea acolo; deţine funcţia de bucătărie (vatra unde se pregăteşte mâncarea). În cuină, lângă vatră, este plasat cuptorul de pâine; tot aici se găseşte „ocna” la pod (uşa mică în tavan) cu scara alături; în podul casei se păstrează alte alimente (porumb, grâu, legume uscate). Această încăpere constituie un loc central al locuinţei. Alături, cu intrare în cuină, se găseşte camera de locuit „soba”.

Este unul dintre traseele în care călătorul poate observa atât peisajele pitoreşti ale Văii Dunării, cât şi modificările favorabile sau nefavorabile determinate de activităţile antropice. Este vorba de cele câteva halde de steril depuse în mijlocul pitorescului natural, în urma exploatărilor miniere din Defileul Porţile de Fier. Sunt oaze de sterilitate, la care ecoturistul poate medita. Este oare o luptă continuă între om şi natură? Sau poate că din convieţuirea omului cu natura, Homo sapiens sapiens aduce prejudicii naturalului, poate iremediabile. Dar în tot acest peisaj, pe alocuri antropizat din violenţa industrială, cuarţitul (aşa-zisa cremene, de la care probabil, provine numele culmii), serpentinitul de Tisoviţa şi Plavişeviţa, casele vechi bicelulare, pădurile de stejar cu floră submediteraneană, bucătăria tradiţională de la sălaşe, ospitalitatea specific românească rămân elemente care te cheamă să-ţi arate că „localnicul” Porţilor de Fier a ştiut dintotdeauna să respecte natura cu toate darurile ei.